Supunerea - un concept invechit?!?

Cat de mult ar mai trebui sa practicam supunerea fata de sot? Cum putem sa ne supunem in situatia in care, poate la ora actuala tot mai multe femei sunt stalpul financiar al familiei? Este supunerea un concept demodat? Este o porunca divina ce trebuie indeplinita?

Supunerea sotiei fata de sot intr-o casnicie este o necesitate as spune eu. Si cand spun supunere nu ma gandesc numai la actiunea de supunere ci si la atitudine. De multe ori suntem gata sa ne supunem la nivel verbal, dar in inima noastra sa cartim impotriva supunerii si sa semanam in acest fel o atitudine de razvratire. Imi place sa imi imaginez casnicia ca pe cocpitul unui avion, iar pe sot si sotie ca pe pilotul si copilotul acelui avion. Sunt parteneri, conduc impreuna, iau decizii impreuna, dar daca se ajunge intr-un impas pilotul (capitanul) acelui avion are decizia finala. Asa vad lucrurile si in casnicie, sotul e intotdeauna cel care are decizia finala atunci cand nu putem ajunge la un sens comun.
Mi se pare fascinant sa vad ca Dumnezeu nu spune doar sotiilor sa fie supuse,fara sa oblige si sotii la lucruri mult mai marete.

mi se pare ca cerinta pe care Domnul o face sotilor nostri este mult mai greu de indeplinit...." Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S'a dat pe Sine pentru ea". Ce e oare mai usor de indeplinit - supunerea sau sacrificiul suprem?. Eu zic ca putem sa ne consideram binecuvantate ca Domnul ne cere doar sa ne supunem pe cand lor le cere sa ne iubeasca neconditionat si sa fie gata sa isi dea viata pentru noi.
Cred ca daca privim lucrurile in acest fel supunerea nu mai e o povara ci dimpotriva un act de iubire si respect fata de partenerul de viata pe care ni l-a dat Dumnezeu, implinind astfel menirea noastra ca sotii, si ajutand la devenirea sotilor nostri a oamenilor pe care Dumenzeu i-a vrut.

Mi-a placut mult comparatia ta, Diana, cu pilotul si copilotul !!!!!! Ce as adauga si eu este faptul ca prin creatie femeia a fost facuta sa se supuna cu usurinta sotului in momentul in care este iubita de-asta indemnul catre soti este sa-si iubeasca sotiile. Si imi place tare mult o maxima care spune ca "darul cel mai mare pe care un tata il poate face copiilor lui este sa o iubeasca pe mama lor". In acelasi timp responsabilitaea sotului de a avea grija de sotia lui este, la fel, din momentul creatiei cand Dumnezeu l-a facut pe om si prima porunca care i-a dat-o a fost sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului, moment in care i s-au stabilit responsabilitatile care ii reveneu ca barbat: de a fi atent si a purta de grija, de a lua decizii si de a fi responsabil inaintea Domnului, si i-a poruncit doar lui pt ca femeia nu era inca creata: Genesa 2:16+17

Da, am auzit si eu proverbul ala mai demult si mi-a placut tare mult, e asa de plin de intelesuri.
Ce poate fi mai minunat ca exemplu de dat copiilor decat o familie iubitoare in mijlocul careia sa creasca, nu?

Am inceput sa citesc o carte: Dragoste si respect, Emerson Eggerichs. vorbeste despre "ciclul nebuniei" dintre sot si sotie, fara dragoste ea reactioneaza fara respect, fara respect el reactioneaza fara dragoste, fara dragoste ea reactioneaza fara respect........ si tot asa. Din discutiile pe care le-am mai avut cu Vova, sotul meu ne tot gandeam la ciclul asta si ne intrebam cine face primul pas. cand ajung cu cititul la ciclul revigorarii si la ciclul recompensei va mai scriu ce am mai citit.

personal Domnul m-a invatat ce inseamna supunerea in diferite imprejurari din viata mea. Si sunt doua lucruri pe care le-as impartasi : supunerea este modul in care Dumnezeu ma protejeaza si daca vreau sa am parte de protectia si binecuvantarea Lui trebuie sa ma supun sotului meu ca autoritate pe care El a lasat-o in viata mea si doi supunerea nu inseamna doar o acceptare verbala si exterioara ci inseamna o atitudine a inimii

Foarte frumos si bine spus Andreea. Intradevar e o atitudine a inimii.

O casnicie reusita nu este un dar, este o realizare. (Ann Landers)
Stiti triunghiul; Dumnezeu, el si eu. In aceeasi ordine e si supunerea si... succesul e garantat.

Citesc randurile despre supunere si trebuie sa recunoc ca sunt deficitara la capitolul astaSunt constienta de ordinea pe care a lasat-o Dzeu,de binecuv care decurg din asculare,vad ca lipsa mea de supunere face stricaciuni,si pot spune ca am un sot fff bun,incerc sa ma corectez si cu cat citesc ma conving ca e necesar sa lucrez la acest capitol.Uneori ma interb ce sa fie de vina,temperamentul meu,faptul ca a trebuit mult tp sa fiu pe post de conducator,dar sincer imi doresc sa fiu o sotie supusa.

Nikita draga mea, sunt sigura ca Domnul vede dorinta sincera a inimiii tale si ca iti va da ajutor.
pupici

interesant ca Dumnezeu nu ne-a poruncit, noua sotiilor, sa iubim, ca avem asta "in sange", ci ne-a poruncit sa ne supunem, noua, care de la Eva avem dorinta de a-i conduce pe barbati!:) Cu siguranta, El care ne-a creat a stiut ca avem nevoie sa fim sub protectia cuiva...

Lidia, draga mea foarte frumos spus.... si e chiar o chestie la care eu nu m-am gandit pana acuma...
pupici dulci si te asteptam sa ne spui ce crezi si la alte subiecte.

Supunerea...o problema destul de spinoasa a timpurilor noastre. Din momentul in care eu si sotul meu am decis sa ne casatorim i-am spus ca eu nu sunt genul de femeie care tace si executa, ca imi doresc ca in casnicia mea toate deciziile sa fie discutate si luate impreuna.Si asa si este.Nu sunt de acord cu faptul ca barbatul decide contra vointei mele.Nu sunt de acord cu faptul ca decizia finala ii apartine in totalitate, ci ca trebuie sa facem in asa fel ca aceasta decizie sa fie pe placul amandurora.
Intr-o casnicie in care exista dragoste si respect cred ca supunerea sau mai bine zis dorinta mea ca femeie de a face pe placul sotului vine de la sine.
Supunerea nu inseamna ascultarea si executarea unor ordine.Ca si crestini trebuie sa fim supusi unul altuit, deci supunerea este reciproca, pentru ca in fata lui Dumnezeu nu exista parte femeiasca si parte barbateasca.Din momentul in care barbatul isi iubeste si slujeste sotia , si sotia ii va face pe plac barbatului, nu?

"Este usor sa fii supusa unui barbat care te iubeste, si la un barbat ii este usor sa iubeasca o sotie supusa"
Asta am citit-o undeva...
Parerea mea este ca totul trebuie facut in dragoste si din dragoste,cu ascultarea si supunere in primul rand Lui Dumnezeu!

Amin, miriam! Cand exista dragoste din ambele parti , supunerea este un lucru care vine de la sine - tot pentru ambii.

Nu sunt de acord cu genul de supunbere care am vazut ca se practica in unele familii: am vazut soti care au decis ca trebuie sa paraseasca Italia fara ca macar sa-si intrebe sotia daca este de acord..iar ea a ramas mai mult decat rau pentru ca nu era deloc de acord.

Eu cred ca daca un sot isi iubeste sotia cum si-a iubit Cristos biserica... este imposibil ca sotia sa nu ii fie supusa....

Nici eu nu sunt de acord cu sotul care ia deciziile si familia il urmeaza, cred ca totul trebuie discutat la nivel de familie... pentru ca ii afecteaza pe toti.... dar cred ca in cazul in care ca si familie nu se ajunge la un consens.... (dupa ce totul a fost discutat in dragoste si s-a tinut cont de parerea fiecaruia) sotul este cel care are mandatul din partea Domnului de a fii preot in casa lui si de a lua decizia care sa ii ofere siguranta familiei.

Sotul poate fi preot in casa lui in ce priveste situatia spirituala a familiei, dar nu in orice decizie.Cel putin daca sotul meu ar decide ca vrea sa se intoarca in Romania - de exemplu, eu n-as fi de acord sa-l urmez pentru ca sunt convinsa ca este o greseala , deocamdata.